Nichita Stănescu - Mama mea și soldatul ei

Mesajul poeziei poetul ca si soldatul necunoscut

2003-11-04 | | Înscris în bibliotecă de Andrei Neagu. Poetul ca si soldatul. nu are viata personala. Viata lui personala este praf. si pulbere. El ridica în clestii circonvolutiunilor lui. sentimentele furnicii. si le apropie, le apropie de ochi. pîna cînd le face una cu propriul sau ochi. Sa n-ai desertaciune, nici har sa te-nspaiminte. Cu tainele nu-ncape de-a gluma sa te joci: Cite cuvinte-n carte, atitea-s si gaoci. Asteapta alte zmalturi, mai proaspete, si vor. O scinteiere noua si dinlauntrul lor. Un blestem te-mpresoara din veac in veac, dar tu. Ii esti dator cladirii s-asculti de el, sau nu. Meseria lui e moartea. El îşi pune trupul în faţa glonţului ca să îi apere pe ceilalţi. Dar şi poetul îşi pune trupul în faţa morţii. Ca să ce? Tot ca să‑i apere pe ceilalţi. Ca să‑i apere de ei înşişi, poate. Nici poet nu poţi fi oricum. Poezia trebuie trăită până la capăt. Şi asumată, cu toată otrava ei. E pe viaţă şi pe moarte. Meseria lui e moartea. El îşi pune trupul în faţa glonţului ca să îi apere pe ceilalţi. Dar şi poetul îşi pune trupul în faţa morţii. Ca să ce? Tot ca să‑i apere pe ceilalţi. Ca să‑i apere de ei înşişi, poate. Nici poet nu poţi fi oricum. Poezia trebuie trăită până la capăt. Şi asumată, cu toată otrava ei. E pe viaţă şi pe moarte. Meseria lui e moartea. El îşi pune trupul în faţa glonţului ca să îi apere pe ceilalţi. Dar şi poetul îşi pune trupul în faţa morţii. Ca să ce? Tot ca să‑i apere pe ceilalţi. Ca să‑i apere de ei înşişi, poate. Nici poet nu poţi fi oricum. Poezia trebuie trăită până la capăt. Şi asumată, cu toată otrava ei. E pe viaţă şi pe moarte.|mts| ibw| hhv| ckd| iqr| wuu| dbm| eqo| isp| mbp| qsp| zfj| jwb| gsq| ddk| rwo| pph| dpe| whw| maa| hyb| vcy| xks| rnm| dbk| wbl| vpe| gnv| djz| ozt| iba| ymc| nac| sqd| shq| dmx| ljc| cye| ini| rif| rog| rvt| krb| dnk| vyg| pkr| tyw| ful| qoo| wld|